Din parc
Printre frunze ruginite dintr-un parc tăcut şi rece,
Sub lumina tremurândă dintr-un felinar aprins,
Te privesc din amintirea gândului ce-ntruna trece.
Gândul fuge, vine altul, căci lumina nu s-a stins...
Vocea ta se-aude parcă pe aleea de-astă vară,
Noaptea-n braţe mă cuprinde şi-adevăr devine-un vis...
Ca-n povestea cu o fată şi un prinţ, în astă seară
Nu sunt singur, să-mi fii înger Dumnezeu mi te-a trimis.
© Ovidiu Bişog * 21 ianuarie 2005
Continuare aici...
.
40605 de articole din 117 bloguri
Pub